Introducerea impozitului pe construcții speciale, fără o consultare prealabilă cu mediul economic, a fost o măsură surprinzătoare, lipsită de fundament strategic. Acest tip de taxare penalizează deținerea de active productive și afectează în mod direct competitivitatea, investițiile și productivitatea companiilor, în special în sectoarele ce utilizează intensiv infrastructuri industriale. Din cauza modului în care este calculată, pe baza valorii contabile nete, taxa afectează mai ales activele noi, descurajând astfel investițiile moderne și tehnologizarea.
Pentru companiile profitabile, impozitul pe construcții speciale implică o dublă taxare a capitalului: atât prin impozitul pe profit, cât și prin taxarea activelor folosite în activitate. În cazul companiilor neprofitabile, impactul este chiar mai sever, întrucât pierderile sunt acoperite din capitalul propriu, ceea ce face ca această taxă să lovească direct în sustenabilitatea și reziliența economică. Această distorsiune fiscală penalizează dezvoltarea, indiferent de performanța economică.
Analiza contrafactuală a impactului fiscal-bugetar pe care l-a avut impozitul pe construcții
speciale în perioada 2014–2016 arată că, deși pe termen scurt au fost înregistrate încasări suplimentare, acestea au fost anulate rapid de scăderea altor surse importante de venit, precum TVA sau impozitele pe utilizarea bunurilor. Pe termen mediu și lung, impactul bugetar al impozitului s-a dovedit marginal – cu o contribuție de doar 0,08% din PIB – și a contribuit la deteriorarea structurii veniturilor fiscale. În esență, impozitul nu a adus o consolidare fiscală reală, ci doar o redistribuire a presiunii fiscale.
Mai mult, analiza pe sectoare economice a scos la iveală o serie de efecte negative în lanț: reducerea achiziției de active fixe, scăderea profitabilității, reducerea numărului de angajați și diminuarea încasărilor din impozite pe salarii, profit și dividende. Această măsură fiscală a inhibat semnificativ activitățile economice generatoare de valoare adăugată și a creat o iluzie a eficienței fiscale, fără beneficii reale și durabile pentru bugetul de stat.
Având în vedere aceste concluzii, se impune renunțarea urgentă la acest impozit, care nu doar că nu există în alte economii dezvoltate, dar produce efecte adverse sistemice asupra economiei. Alternativ, pot fi explorate măsuri fiscale mai puțin intruzive, precum ajustări în regimul de amortizare pentru construcțiile speciale. Într-un moment în care România are nevoie de investiții productive, inovație și industrializare responsabilă, această taxă riscă să devină un obstacol în calea dezvoltării economice sustenabile.
Pentru o privire detaliată asupra datelor și concluziilor, vă invităm să consultați Analiza de impact a impozitului pe construcții speciale.
Photo by Tolu Olubode on Unsplash