Sergiu Manea, CEO BCR, a doua bancă de pe piaţă, a spus la Cluj, la conferinţa Industrii inteligente că România riscă să intre în capcana venitului mediu dacă nu va inova, dacă nu va reuşi să rezolve problema superbirocraţiei, dacă nu va fructifica oportnităţile care sunt acum pe piaţă.
► Problema pe care încercăm să o rezolvăm este cum echilibrezi creşterea economică trăgând-o de inovaţie. Şi cum faci ca acea suprabirocratizare de care vorbea Dan puţin mai devreme să nu înceapă să ucidă dorinţa de a fi competitivi. De fapt, dorinţa de a fi competitiv versus over-regulation, aşa cum ştim, creează monştri. Ştiţi bine că americanii râdeau de europeni, inclusiv era o chestie care mergea pe internet: Aveau sus roboţii de la Boston Dynamics, care ştiţi că sunt hiper-autonomi, iar dedesubt aveam capacul de plastic care nu cade de pe sticlă ca model de inovaţie europeană.
► Întrebarea este ce avem de făcut ca să redevenim ceva în lume? Ideal, într-un sens relevant şi într-un sens creativ. Unde suntem noi azi? Păi suntem destul de bine. A crescut produsul intern brut de 16 ori, a crescut salariul mediu de şase ori, avem 10% creşterea venitului disponibil pe cap de locuitor, avuţia s-a triplat. Întrebarea este ce facem de acum înainte? România, că ne place sau nu ne place, este în plină trăire, dacă vreţi, a unei capcane. Capcana venitului mediu.
► Decalajele faţă de ţarile europene sunt oportunităţi extraordinare. Numai că oportunităţile astea – şi acum intru în miezul problemei – nu vor putea fi adresate de compania x, compania y sau compania Z. Ele pot fi abordate de comunitatea oamenilor de afaceri, de Ministerul Educaţiei, de administraţiile locale şi de organizaţiile neguvernamentale care fac educaţie continuă. Niciuna din companiile de aici, indiferent cât de mare este, nu poate aborda asta. Comunitatea însă poate aborda asta. Împreună putem aborda problema.
► Vă rog să împărtăşiţi lucrurile pe care le-aţi obţinut prin automatizare de proces, prin mutarea, dacă vreţi, a intervenţiei umane acolo unde omul poate avea într-adevăr valoare adăugată foarte mare.
► Securitate cibernetică: auzim toată ziua despre social engineering. 25% din atacurile cibernetice din ultimii ani s-au dus către infrastructuri industriale. Unul din patru atacuri cibernetice vizează infrastructură industrială, poate chiar una din companiile dumneavoastră. Rezolvarea acestei probleme înseamnă cultură de risc, management şi de securitate cibernetică. Înseamnă crearea unei practici. Înseamnă, aşa cum spuneau roboţii de la început, crearea de skilluri relevante pentru timpurile pe care le trăim şi pentru viitor.
► În cazul în care vă întrebaţi, oportunităţile de finanţare sunt mari. Banii europeni chiar există. Ştiu că în fiecare zi, la televizor se spune că n-o să-i luăm vreodată, că suntem leneşi, şi proşti, şi rău intenţionaţi. Nu e adevărat. Suntem şi harnici, şi deştepţi şi avem şi bune intenţii. Hai să ne uităm ce absorbim. Adică sunt bani, sunt bani, foarte mulţi, sunt bani care pot fi luaţi şi pentru valoarea lor de equity pentru companiile dumneavoastră.
► Cred că merită străduinţa, pentru că e o străduinţă şi vom ajunge într-o bună zi ca absorbţia de fonduri europene să nu mai fie o străduinţă, dar probabil că avem nevoie de mai multă maturitate instituţională.
► Doar împreună vom putea rezolva aceste probleme şi rezolvând aceste probleme ne vom clădi un viitor.