Legea climei și România 

România nu are în acest moment o lege cadru a climei la nivel național, tranziția climatică fiind guvernată de o multitudine de acte normative, planuri și strategii, printre acestea numărându-se Strategia pe Termen Lung, prin care a fost asumat obiectivul de atingere a neutralității climatice, Planul Național Integrat pentru Energie și Schimbări Climatice, Strategia Națională privind Economia Circulară, Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice, dar și reglementările la nivel european din pachetul Fit for 55. Această situație de fapt, marcată de existența unui număr semnificativ de documente și norme distincte și absența unei abordări integrate a problemelor ce vizează reducerea și adaptarea la schimbările climatice, îngreunează conformarea și implementarea unor politici și măsuri coerente, cu impact pozitiv real. Nici colaborarea între actorii relevanți nu este facilitată, neexistând un mecanism care să formalizeze astfel de discuții.   

Pe circuitul legislativ există însă în dezbatere un proiect de lege prin care se înființează  Consiliul Științific Consultativ pentru Climă, cu rol de monitorizare, evaluare și consiliere în materie de politici și măsuri care să contribuie la reducerea emisiilor și adaptarea la schimbările climatice, organism ce va reuni experți cu pregătire multidisciplinară, relevantă pentru tematica schimbărilor climatice. Astfel de consilii reprezintă unul dintre elementele cheie incluse în legile climei în vigoare la nivelul țărilor europene, în majoritatea cazurilor asigurând o perspectivă neutră și desfășurând un proces periodic de monitorizare și evaluare științifică cu privire la parcursul statului în tranziția către o economie și societate decarbonizate. 

Perspectiva mediului de afaceri