Prin intermediul analizelor, dezbaterilor și consultărilor, ne propunem să explorăm în următoarele luni ecosistemul legilor climei aflate în vigoare la nivelul UE, principalele caracteristici și modul în care susțin acestea atingerea țintelor de decarbonizare a economiei, precum și oportunitatea inițierii unei astfel de legi la nivel național, nevoile pe care ar trebui să le adreseze și impactul pe care l-ar avea asupra mediului de afaceri din România.
Legea Europeană a Climei
Legea, adoptată în 2021 de Uniunea Europeană, înglobează obiectivul strategic pentru transformarea UE într-o economie și societate neutră din punct de vedere climatic până în 2050.
Legea mandatează dezvoltarea la nivel național și European a unor seturi de măsuri care să atingă țintele climatice, incluzând strategii specific sectoriale. De asemenea, actul legislativ include și detalii privind adaptarea la schimbările climatice, precum și crearea unui Comitet Științific Consultativ European pentru Schimbări Climatice. Dintre statele membre ale UE, 15 dintre acestea au adoptat legi climatice în vederea sprijinirii unei tranziții juste și echitabile la neutralitatea climatică.
Legea climei și România
România nu are în acest moment o lege cadru a climei la nivel național, tranziția climatică fiind guvernată de o multitudine de acte normative, planuri și strategii, printre acestea numărându-se Strategia pe Termen Lung, prin care a fost asumat obiectivul de atingere a neutralității climatice, Planul Național Integrat pentru Energie și Schimbări Climatice, Strategia Națională privind Economia Circulară, Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice, dar și reglementările la nivel european din pachetul Fit for 55. Această situație de fapt, marcată de existența unui număr semnificativ de documente și norme distincte și absența unei abordări integrate a problemelor ce vizează reducerea și adaptarea la schimbările climatice, îngreunează conformarea și implementarea unor politici și măsuri coerente, cu impact pozitiv real. Nici colaborarea între actorii relevanți nu este facilitată, neexistând un mecanism care să formalizeze astfel de discuții.
Pe circuitul legislativ există însă în dezbatere un proiect de lege prin care se înființează Consiliul Științific Consultativ pentru Climă, cu rol de monitorizare, evaluare și consiliere în materie de politici și măsuri care să contribuie la reducerea emisiilor și adaptarea la schimbările climatice, organism ce va reuni experți cu pregătire multidisciplinară, relevantă pentru tematica schimbărilor climatice. Astfel de consilii reprezintă unul dintre elementele cheie incluse în legile climei în vigoare la nivelul țărilor europene, în majoritatea cazurilor asigurând o perspectivă neutră și desfășurând un proces periodic de monitorizare și evaluare științifică cu privire la parcursul statului în tranziția către o economie și societate decarbonizate.
Perspectiva mediului de afaceri
- Mediul de afaceri are nevoie de trasee naționale clare pentru atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor până în 2030-2050, în special pentru sectoarele cele mai afectate, susținute de planuri de acțiune pe termen mediu.
- Țintele de reducere a emisiilor și traiectoriile conturate pentru atingerea acestora trebuie monitorizate și evaluate periodic, folosind metodologii bazate pe dovezi, cu accent pe impactul economic și social.
- Arhitectura instituțională și responsabilitatea trebuie să fie bine conceputepentru a sprijini coerența politicilor economice, industriale și de muncă.
- Consultarea cu actorii din societate interesați trebuie să fie permanentă și consistentă.
- Este necesară atât finanțare publică, cât și privată pentru a atinge neutralitatea climatică, iar îmbunătățirea climatului investițional este esențială pentru competitivitate.
