Articol semnat de Adelina Dabu, Head of Public Affairs la Confederația Patronală Concordia, publicat inițial în Working Paper nr. 56 (august 2025), intitulat „Viitorul cadru financiar multianual. Adaptarea politicii de coeziune pentru a răspunde noilor provocări”, realizat de Institutul European din România (IER)
În mijlocul unei veri toride și a unui context geoeconomic tensionat, Comisia europeană a publicat propunerea pentru un nou cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2028-2034. Direcția care se contura încă din luna februarie (Calea către următorul cadru financiar multianual, COM/2025/46 final) a stârnit agitație în rândul statelor membre, în special în rândul marilor beneficiari ai politicii de coeziune, inclusiv în România. Cu o multitudine de provocări noi la nivelul blocului comunitar, Comisia Europeană dădea semne de renunțare la vechea abordare segmentată, cu resurse dedicate pentru politica de coeziune și agricultură, virând către o abordare mai degrabă concentrată pe eficientizarea utilizării resurselor în
raport cu obiectivele de politici vechi și noi. Se conturau deja alianțe naționale și alianțe politice care să combată noua direcție propusă dinainte să se fi lansat, ceea ce a făcut ca noua propunere să fie ajustată până în ultimul moment. Negocierile pornesc efectiv abia de la acest document.
Noul CFM vine cu două schimbări fundamentale de direcție:
- Prima se referă la introducerea Planurilor de Parteneriat Național și Regional, instrument care să asigure o mai bună aliniere națională în raport cu politicile Uniunii Europene (UE), inclusiv prin absorbirea în acest cadru a fondurilor de coeziune și agricultură. Aproape jumătate din fondurile UE sunt prealocate pentru această componentă, regiunile mai puțin dezvoltate au o alocare „minimă obligatorie” și alocările directe pentru fermieri vin cu un mecanism de protecție;
- Cea de-a doua este legată de competitivitate, adresată în lumina rapoartelor Draghi și Letta, ca un element de supraviețuire a UE în noua ordine globală. 450 miliarde EUR vor fi alocate competitiv pentru proiecte de cercetare și dezvoltare, inovare, în materie de digitalizare, dar și de securitate.
Ce ne sperie, de fapt, la București când ne uităm la noua abordare propusă de Comisia Europeană? Prealocarea României este mai mare, alocarea bugetară este suficientă pentru prioritățile țării, ceea ce înseamnă că ar trebui să ne menținem fără dificultăți statutul de beneficiar net și la orizontul anului 2034.
Cu toate acestea, România duce o luptă ipotetică în raport cu noul cadru financiar. În contextul unei rate de absorbție de 10% după jumătatea actualei perioade de implementare, României îi va fi dificil să justifice că fondurile de coeziune îi sunt cruciale. În acest caz, nici performanța în raport cu obiectivele de politici nu este de ajutor. Deși progresul României este semnificativ în termeni generali de la aderare – în arii precum PIB, PIB per capita etc.- persistă decalaje regionale și inechități sociale structurale pentru care fondurile nu și-au găsit o utilizare eficientă. O lipsă de capacitate administrativă dublată de bariere administrative și birocratice au blocat de facto cele mai multe fonduri.
Nici Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), ce a servit ca inspirație pentru planurile propuse de Comisie care intenționează să stimuleze reformele la pas cu investițiile, nu reprezintă o sursă de încredere pentru România. Prin raportarea la performanța actuală, atât reformele cât și investițiile au înregistrat întârzieri semnificative ce pun în pericol peste jumătate din sumele alocate. Dincolo de lipsa capacității de implementare, atunci când nici jaloanele privind reformele nu sunt îndeplinite, pare că voința politică este ceea ce îi lipsește României.
Înainte de a-și consolida o poziție realistă de negociere pentru noul CFM, România trebuie să se uite cu sinceritate către sine – cum își poate crește capacitatea administrativă, cum poate reduce barierele birocratice și administrative, menținând totodată integritatea fondurilor, cum poate lansa apeluri realiste, conectate la realitățile socio-economice actuale, cu implicarea comunităților, cum poate atrage investiții private care să completeze granturile și cum poate susține ecosisteme de afaceri care să aducă în țară banii din fondul pentru competitivitate.
Pentru toate acestea, dar mai ales pentru coordonarea politicilor și investițiilor la nivel macro, astfel încât fondurile europene să nu fie doar bani cheltuiți, ci și investiții pentru bunăstarea și competitivitatea României într-o lume în schimbare, este nevoie nu doar de expertiză și viziune, ci mai ales de voință politică. În absența acesteia, România va continua să fugă de ea însăși cu planuri nerealiste și ineficiente și să arate spre Bruxelles pentru nereușitele sale.
Citește integral raportul colectiv „Viitorul cadru financiar multianual. Adaptarea politicii de coeziune pentru a răspunde noilor provocări„, realizat de Institutul European din România (IER) după lansarea propunerii Comisiei Europene privind bugetul multianual 2028–2034.