Tranziția României către inteligența artificială nu mai este o întrebare de dacă, ci de cum. În cadrul proiectului Hope4AI, cele mai recente recomandări de politici arată că, deși țara beneficiază de o bază solidă în IT și de active strategice în creștere, adoptarea AI rămâne fragmentată și mult sub media UE. Principalele obstacole nu sunt de natură tehnologică, ci țin de factori structurali: investiții limitate, deficit de competențe, capacitate organizațională redusă și guvernanță insuficientă a datelor.
Pentru a valorifica pe deplin potențialul AI, estimat la o creștere a PIB-ului de până la 5–7% în următorul deceniu, este necesară o schimbare de paradigmă: de la simpla adoptare a tehnologiei la un model coerent bazat pe pregătire, încredere și guvernanță. Acest lucru presupune alinierea Strategiei Naționale pentru AI cu politicile pieței muncii, investiții în reskilling sectorial și integrarea dialogului social ca element central al implementării responsabile a AI.
Un mesaj esențial rezultat din procesul de co-creare Hope4AI este că succesul tranziției către AI depinde în primul rând de oameni, nu doar de tehnologie. Consolidarea cooperării între angajatori, sindicate și autorități publice, alături de sprijin țintit pentru IMM-uri și dezvoltarea continuă a competențelor, sunt condiții-cheie pentru ca AI să devină un motor de productivitate, calitate a muncii și reziliență economică în România.
