Opinie Daniela Dărăban, director executiv ACUE, membru al Grupului Angajatorilor din cadrul CESE și membru al grupului de studiu pentru avizul TEN/863 – European Grids Package, publicată pe https://www.eesc.europa.eu/.
În ultimii ani, discuția despre tranziția energetică a Europei s-a concentrat aproape exclusiv pe producția de energie regenerabilă: mai multe parcuri eoliene, mai multe panouri solare, mai multă energie verde. Această transformare este, fără îndoială, necesară. Totuși, există un element critic fără de care această tranziție nu poate avea succes: rețeaua energetică.
Tranziția energetică nu înseamnă doar producerea de energie curată, ci și asigurarea transportului acesteia către locurile unde este necesară. În Europa, această provocare este una uriașă.
Resursele de energie regenerabilă nu sunt distribuite uniform pe continent. Europa de Nord beneficiază de un potențial eolian puternic, în timp ce regiunile sudice se bucură de resurse solare abundente. Pentru a utiliza eficient aceste resurse, electricitatea trebuie să poată circula liber între statele membre printr-o rețea europeană interconectată și modernizată.
Din acest motiv, infrastructura energetică a devenit mult mai mult decât o problemă tehnică. Astăzi, ea reprezintă un pilon al competitivității economice și al securității strategice a Europei.
Pachetul european pentru rețele
Această realitate a fost recunoscută de Comisia Europeană, care a lansat Pachetul european pentru rețele, o inițiativă legislativă menită să modernizeze și să extindă rețelele de electricitate ale Europei. Mesajul este clar: fără investiții masive în infrastructura de transport și distribuție a energiei electrice, Europa nu își va putea atinge obiectivele climatice, nu va putea integra pe deplin energia regenerabilă și nu va putea menține prețuri competitive la energie.
Potrivit estimărilor Comisiei Europene, vor fi necesare peste 1,2 trilioane de euro până în 2040 pentru dezvoltarea rețelelor electrice europene. În acest context, Comitetul Economic și Social European (CESE) a subliniat că rețelele energetice trebuie considerate infrastructură strategică, esențială nu doar pentru tranziția energetică, ci și pentru securitatea economică și geopolitică a Uniunii Europene.
Infrastructura energetică
Unul dintre mesajele centrale ale CESE este că dezvoltarea rețelelor energetice trebuie planificată în strânsă coordonare cu evoluția sistemului energetic european. Integrarea energiei regenerabile, electrificarea transporturilor și a industriei și schimbarea structurii producției de energie electrică transformă profund modul de funcționare al sistemelor energetice.
În aceste condiții, planificarea infrastructurii energetice nu mai poate fi realizată izolat. Este necesară o coordonare mai puternică la nivel european pentru a permite dezvoltarea coerentă a interconectărilor și pentru a evita blocajele sau investițiile ineficiente.
În același timp, responsabilitatea pentru planificarea rețelelor electrice ar trebui să rămână în mare parte la nivel național, atât timp cât costurile extinderii și operării acestor rețele sunt suportate în principal de consumatorii din fiecare stat membru.
Dezvoltarea producției descentralizate de energie, apariția comunităților energetice și extinderea capacităților de stocare pot contribui, de asemenea, la reducerea presiunii asupra rețelelor, crescând în același timp acceptarea publică a tranziției energetice.
Proceduri administrative și simplificare
Un obstacol major în dezvoltarea infrastructurii energetice rămâne complexitatea procedurilor administrative și durata mare a proceselor de autorizare. În multe cazuri, proiectele de rețea pot dura ani de zile până la finalizare, în principal din cauza birocrației sau a disputelor privind impactul asupra mediului și asupra comunităților locale.
Pachetul european pentru rețele propune accelerarea acestor proceduri. Totuși, simplificarea nu trebuie să vină în detrimentul transparenței sau al participării publice. Experiența ultimilor ani arată că implicarea timpurie a comunităților locale, a organizațiilor societății civile și a mediului de afaceri poate crește încrederea publicului și reduce opoziția față de proiectele energetice.
În același timp, tranziția energetică transformă fundamental modul de funcționare al rețelelor electrice. Dacă în trecut energia era produsă în centrale mari și transportată către consumatori, astăzi sistemul devine mult mai descentralizat. Din ce în ce mai mult, producția regenerabilă este conectată la nivelul distribuției, iar consumatorii devin și producători de energie.
În acest context, operatorii de distribuție capătă un rol central în gestionarea unui sistem energetic tot mai complex. Pentru a face față acestor schimbări, vor fi esențiale un cadru de reglementare clar, resurse adecvate și investiții în digitalizarea rețelelor.
Stațiile inteligente, monitorizarea în timp real și platformele de date interoperabile vor deveni elemente-cheie ale infrastructurii energetice moderne. În același timp, soluțiile de flexibilitate — precum managementul cererii și stocarea energiei — vor avea un rol din ce în ce mai important în utilizarea eficientă a rețelelor existente.
Investiții
Modernizarea infrastructurii energetice europene va necesita investiții masive. Fără dezvoltarea rețelelor, creșterea producției de energie regenerabilă nu va duce automat la scăderea prețurilor la energie.
Din perspectiva Grupului Angajatorilor, investițiile în infrastructura de rețea trebuie privite ca investiții structurale, necesare pentru adaptarea sistemului energetic european la un nou model de producție și consum. Într-un anumit sens, Europa intră într-o perioadă de investiții „unice”, menite să construiască infrastructura necesară funcționării eficiente a sistemului energetic în deceniile următoare.
Dacă infrastructura energetică este recunoscută ca infrastructură strategică pentru competitivitatea și securitatea Europei, atunci și finanțarea acesteia trebuie să reflecte această importanță. Prin urmare, finanțarea publică ar trebui să joace un rol mai mare.
Instrumente europene
Instrumentele europene, precum Connecting Europe Facility, pot sprijini proiectele de infrastructură transfrontalieră, în timp ce instituții precum Banca Europeană de Investiții pot oferi finanțare pe termen lung la costuri mai reduse decât cele disponibile pe piețele private. În același timp, ar putea fi explorate instrumente financiare inovatoare — precum capitalul hibrid garantat de stat — pentru a permite operatorilor de rețea accesul la finanțare mai ieftină.
Totuși, succesul acestor investiții depinde nu doar de disponibilitatea finanțării, ci și de coerența cadrului de reglementare. Investițiile în rețele trebuie aliniate cu evoluția sistemului energetic și cu obiectivele strategice ale tranziției energetice. Cadrul de reglementare pentru investițiile în rețele ar trebui aliniat sistematic cu obiectivele stabilite în Planurile Naționale Energie-Climă (NECP).
Concluzie
Dincolo de rolul lor economic, rețelele energetice sunt și o componentă-cheie a securității strategice a Europei. În contextul geopolitic actual, securitatea energetică este strâns legată de securitatea economică și de autonomia strategică a Uniunii Europene.
O infrastructură energetică modernă și bine interconectată poate reduce vulnerabilitățile și poate consolida reziliența sistemului energetic european.
Pentru ca tranziția energetică să reușească, Europa trebuie să construiască un sistem energetic cu adevărat integrat la nivel continental. Acest lucru înseamnă eliminarea barierelor de infrastructură, consolidarea interconectărilor, întărirea coordonării europene și dezvoltarea unor mecanisme eficiente de finanțare.
Într-o lume marcată de competiție globală și incertitudine geopolitică, Europa nu își mai poate permite să concureze energetic între statele membre. Pentru a rămâne competitivă, Europa trebuie să concureze ca un întreg.
